ORGANIZAREA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A ORAŞULUI NEHOIU

          Situat la “porta munţilor cei înalţi”, în lungul râului Buzău, oraşul Nehoiu si localităţile componente au cunoscut de-a lungul timpului diverse forme de organizare administrative-teritoriala incepand de la obstile satesti (prefeudale), cnezatele si voivodatele feudale si culminand cu formele actuale – judet, oras(comuna), sat.

       Prima mentionare documentara a cuvantului “judet” dateaza din anul 1609, nume ce provine de la sediul scaunului de judecata, din termenul latin “iudicium”, insemnand judecata. Primul judet atestat documentar din care a facut parte localitatea Nehoiu este judetul Sacuienilor sau Saacului(1645) in vremea lui Matei Basarab, judet ce a fost desfiintat la 1 ianuarie 1845, satele din cuprinsul sau alaturandu-se judetelor Buzau si Prahova. Judeţele din această periodă erau divizate în unităţi administrative mai mici (plaiuri în zona de munte şi plăşi în zona de câmpie), conduse de căpitani. Astfel judeţul Saacului era format din cinci plăşi (Câmpului, Tohanilor, Cricovul, Potgorii, Scăenilor)şi două plaiuri (Teleajenul şi Buzăul, aflându-se în subordinea căpităniei Buzăului până în 1739, când Constantin Mavrocordat desfiinţează aceste funcţii, ulterior judeţele trecând în subordinea boerilor ispravnici.

          Format din 24 sate, Plaiul Buzăului îşi avea reşedinţa la Sibiciul de Sus până în 1835, pentru ca apoi să se mute la Pătârlagele. Din 1845 Plaiul Buzăului va face parte din judeţul Buzău alături de încă trei plaiuri (Pârscov, Slănic, Sărăţel) şi trei cinci plăşi (Nişcov, Tohani, Câlnău, Câmp, Glodeanuri) până în 1948. Plaiul Buzăului era format din 14 comune, printre care apăreau şi comunele ce sunt azi componente ale oraşului Nehoiu. Astfel Basil Iorgulescu în 1890 enumera aceste comune componente ale Plaiului Buzăului împreună cu satele şi cătunele:

    a) Comuna Mlăjet formată din cătunele Chirleşti, După Piatră, Între Şibicie, Mlăjetu, Păcura, Stănila, Topilele, Trestioara, Valea Lupului, Valea Rea şi Valea Sibiciului;

    b) Comuna Păltineni formată din cătunele Albinari, Botele, Ploscari, Cătiaşu, Curmătură, Fundătura, Fundu-Nehoiului, Nehoiu, Păltineni şi Piatră;

    c) Comuna Nehoiaşu formată din cătunele Arsele, Bădârlegiu, Bâsca-Rozilei, Bonţu, Broasca, Caşoca, Gârboiu, Gura Siriului, Înşelata, Jeţu, Muşceluşa, Nehoiaşu, Lunca Priporului, Piţigoi, Prundu, Ruptura şi Vineţişu.

              În 1926 se formează comuna Nehoiu prin dezlipirea satelor Nehoiu, Albinari, Fundu-Nehoiului şi Bădârlegiu.

             Această formă de organizare (judeţ, plai, comună, cătun) va rezista până în 1948, când intrarea României în sfera de influenţă a URSS-ului va impune adoptarea modelului sovietic (regiuni, raioane, comune). În aceste condiţi Nehoiu şi localităţile conponente făceau parte din Regiunea Ploieşti, Raionul Cislău, comunele Mlăjet, Păltineni, Nehoiu şi Nehoiaşu. Cele patru comune aveau în subordine următoarele sate:

    a) Comuna Nehoiaşi – satele Arsele, Bâsca-Rozilei, Gârboiu, Lunca – Pripor, Nehoiaşi, Vineţişu;

    b) Comuna Nehoiu – satele Albinari, Bădârlegiu Mare, Bădârlegiu Mic, Botele, Fundul-Nehoiului, Nehoiu;

    c) Comuna Păltineni – satele Cătiaşu, Ploscari, Curmătura, Fundătura, Gura Cătiaşului, Păltineni, Piatră;

    d) Comuna Mlăjet – satele Chirleşti, După Piatră, Mlăjet, Stănila, Topilele, Valea Rea.

           Conferinţa Naţională a fostului Partid Comunist Român din 6-8 decembrie 1967 a stabilit o nouă reformă în organizarea administrativă a ţării; s-au desfiinţat raioanele şi regiunile şi s-au înfiinţat judeţele; multe comune s-au unificat, altele au dispărut, sau au primit statut de aşezare urbană În februarie 1968 cele patru comune din lungul Buzăului s-au unificat sub un singur nume – NEHOIU, comună ce se suprapunea limitelor actuale ale oraşului şi avea o populaţie de 10873 locuitori.

            În aprilie 1989 a avut loc ultima sesiune a fostei ,,Marea Adunare Naţională”, sesiune în care s-a hotărât ca Nehoiu să primească statutul de oraş, statut păstrat şi la începutul mileniului al treilea.

ÎNAPOI LA NEHOIU – ISTORIC